Evaluarea riscului la incendiu

În raport de fazele determinante ale sistemului supus evaluării, care pot fi de proiectare, execuție, exploatare sau post utilizare și de funcțiile acestuia, după caz, civilă, de producție, mixtă, se utilizează următoarele tehnici, procedee și metode, denumite în continuare metode:

• calitative;

• matematice – cantitative, semicantitative;

• analitice;

• grafice;

Metodele și procedeele matematice de identificare, evaluare și control al riscurilor de incendiu constau în determinarea unor valori numerice atașate sistemului supus evaluării.

Valorile numerice se determină printr-o formulă de calcul, în care intervin ca necunoscute pericolele de incendiu, consecințele acestora asupra sistemului, efectele prezumate ale măsurilor de apărare împotriva incendiilor prevăzute, precum și posibilitatea de activare a factorilor de pericol, fiecare dintre acești factori fiind cuantificați și exprimați prin valori numerice cu ajutorul unor scări convenabil alese.

Metodele și procedurile analitice constau în identificarea și analizarea, pe baza unor algoritmi logici, a tuturor disfuncțiilor ce pot apărea în sistemul supus evaluării și a căror finalitate este incendiul sau un eveniment urmat de incendiu.

Metodele grafice de evaluare a riscului de incendiu se bazează pe exprimarea riscului de incendiu ca o funcție de 2 parametri globali și compararea funcției cu anumite domenii de acceptabilitate.

De regulă, parametrii globali acceptați sunt: probabilitatea P de apariție a evenimentului și nivelurile de gravitate G a consecințelor, ambii parametri fiind cuantificați cu un anumit număr de valori.

Riscul de incendiu se exprimă generic printr-o relație de forma:

R(incendiu) = f (P, G).

Faza determinantă a construcțiilor supuse evaluării este faza de exploatare. Conform prevederilor normativului P118-99, obiectivul analizat face parte din categoria clădirilor cu funcțiuni mixte.

Pentru identificarea și evaluarea riscurilor de incendiu va fi adoptată metoda matematică, care presupune calculul densității de sarcină termică pentru fiecare încăpere sau spațiu și încadrarea acestora pe baza criteriilor din normativul P118-99 (după destinații sau după valoarea densității de sarcină termică).